Alex.C.Vâscu
Duminica trecută mă găseam în biserica din satul
Bozna Județul Sălaj, cu ocazia săr- bătoarei-prima ediție- a întâlnirii
fiilor/fiicelor satului, sărbătoare organizată și gândită de către colegul și
prietenul meu de la ziarul Gazeta-jurnalistul IULIAN DUMA- acțiune care poartă
numele de ”Fiii Satului Bozna se întorc acasă” 29 iunie 2014. La momentul
intrării în scenă a colegei mele Maria Bălănean- aceasta a recitat o poezie
dedicată ma- mei și a cântat o melodie compoziție proprie intitulată MAMA
MEA-subsemnatul fiind pe post de filmator / fotograf pentru a imortaliza acțiunea
prietenului meu, mi-am amintit de o întâmplare stranie petrecută cu ceva timp
în urmă, cam două luni de zile...Cam la ora cinci d.m mă îndreptam spre un
butic de cartier când pe deasupra mea-cam la doi-trei metri înălțime- au trecut
două ciori care parcă se certau...făceau o gălăgie infernală, am avut senzația
de apropiere a unei catastrofe (Doamne Ferește!) potrivit unei credințe populare din zona Sălajului. Cele două ciori parcă-și vorbeau, se roteau deasupra
unui perimetru fix(în zona unui gard viu din fața blocului) fără să le pese de
prezența mea și a altor persoane...care probabil se tot întrebau ce se
întâmplă? A doua zi dimineață, pe la ora nouă-inițial nu am dat importanță
evenimentului-, scena s-a repetat dar erau mai multe ciori...dar curios, numai
una striga pe limba ei...parcă era un strigăt de ajutor, se manifesta parcă era
în pericol...Am analizat mai atent scena și am observat că cioara se uita la o
mașină parcată în fașa blocului, aproape de gardul viu. Nu am semnalat nimic
straniu...dar nu-mi puteam explica comportamentul acelei ciori- nu am cunoștiințele
necesare unei explicații științifice. Dar explicația a venit cam la ora cinci
d.m când din camera mea am auzit un grup de copii(fetițe și băieți) parcă
vorbind cu două ciori...ele ciorile, pe limba lor se agitau și zbierau-parcă
era un strigăt de ajutor!- iar copiii se agitau pentru simplul motiv că nu
puteau prinde un puișor de cioară care se ascundea pe sub o mașină și la
strigătul unui băiețel se refugia în tufiș...Prin urmare misterul acelui
strigăt era lămurit: puiul de cioară nu se putea întoarce la cuib...părinții
simțeau o mare primejdie pentru puiul lor și căutau să-l apere. Am rugat copiii
să lase puiul în pace, va veni mama lui și-l va salva într-un fel sau
altul...Din păcate, a doua zi am plecat dimineața din localitate iar seara am
observat că puiul de cioară nu mai era prin fața blocului meu...nu cunosc nici
acum ce soartă o fi având sărmanul pui...Dar azi când scriu aceste cuvinte, îmi
vine în minte lecția de viață dată de mama acelui pui de cioară. Oare câte mame
din lumea aceasta rea ar trebui să cunoască pățania mamei și a copilului
ei...puiul de cioară...o ființă vie, pentru care mama lui și-ar fi dat și viața
să-l vadă în cuibul lui...ce manifestare a dragostei mamei pentru copilul ei!
De la TV-urile noastre văd și aud știri cu copii abandonați pe scara unui bloc,
aud știri cu copii omorâți de mama lor naturală, am văzut-și văd și acum- copii
abandonați în centrele comunitare din Județul Sălaj(dar câte or mai în lume...)
și nu am cum să nu mă gândesc la lecția de viață dată de mama cioară! Ce
mare putere are Dumnezeu...a dat inteligență -primară o numesc eu- tuturor ființelor
de pe Pământ: aceea de a-și apăra copii, în special mamelor care sunt cele mai
dragi ființe de pe Pământ! Nu în zadar colega mea Mia, spune duios și pătimaș ”TU
SĂ-ȚI IUBEȘTI PE MAMA TA NEÎNCETAT, CĂCI VIAȚĂ EA ȚI-A DAT”! Și uite așa, o
cioară mamă ne-a dat nouă oamenilor o lecție de viață...dar oare câte mame
cunosc această lecție de viață? Eu zic că majoritatea...iar pe celelalte,
merită să le igno- răm dacă ne lasă conștiința, dacă nu, să le acuzăm public!
Zalău,
06.07.2014, într-o d.m caldă de vară...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu