Asociația ”ProAdevăr” (A.P.A.): COMEMORAREA MARTIRILOR DE LA IP

ALEX.C.VÂSCU

În noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940 în localitatea Ip din Județul Sălaj au fost uciși un număr de 157 de români cu vârstre cuprinse între 20 zile și 81 de ani...singura lor vină era ”că erau români”! Ca în fiecare an, de Ziua Crucii-14 septembrie- aproximativ 1000 de oameni se strâng la mormântul comun al martirilor de la Ip pentru a aduce un pios omagiu celor care nu au fost pe placul hortiștilor-hoardelor de neghiobi care au adus tristețe mare în casele românilor nevinovați...Filozoful Petre Țuțea, tare bine zicea:

”Un adevăr, dacă nu este relevat, nu este adevăr!” Prin urmare, noi românii din Sălaj, trebuie neapărat să ”relevăm” adevărul: au fost omorâți români-și numai români!-nevi- novați în noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940, autorii fiind (adică ucigașii!) ostașii hortiști, adică ostași maghiari! Nu doresc să aduc nici o jignire maghiarilor -am mulți prieteni în rândul lor!- dar nu pot uita acest masacru (aidoma celui de la Treznea, tot în Județul Sălaj!!!) inutil, doar că așa au vrut unii maghiari locali...Cu referire la acest aspect al ”judecății”, Părintele Arsenie Boca spunea adesea:”Capul trebuie ferit de frig și de PROSTIE”!!! Sunt convins că în capul acelor ucigași/instigatori era numai prostie!

Anul acesta am participat direct la comemorarea de la Ip. Spre cinstea preoților din lo- calitățile învecinate (nouă la număr!) la capela de pe deal - lângă mormântul comun al martirilor neamului românesc, s-a ținut slujba dedicată Zilei Crucii, mare sărbătoare a creștinității! La slujbă au participat aproximativ 1000 de persoane- tineri, adulți și bă- trâni- toți veniți să comemoreze( să pomenească pe cei uciși mișelește, așa cum mi-a spus o bătrână...) pe românii martiri ai neamului românesc! Slujba a fost brusc întrerup- tă de venirea la oră fixă a delegației de la județ...păcat D.le prefect, o slujbă creștină în desfășurare nu se poate întrerupe- mai ales că nici nu a fost anunțat bietul popă...pur și simplu, la venirea prefectului, șeful gărzii de onoare a dat comanda...fanfara a intonat o melodie...prefectul a primit cu onor raportul...apoi s-a intonat imnul de stat...sărmanii oameni adunați nu se puteau dumeri ce se întâmplă: Dece se întrerupe slujba, dece nu se mai aude părintele(în acel moment un popă rostea o predică...)! După acest moment, sărmanii popi s-au repliat în fața mormântului comun(pe acel platou) pentru a oficia o slujbă de pomenire a martirilor! Dar din nou o gafă a organizatorilor: la microfon D.l Pintea de la Zalău, anunță depunerea de coroane de flori în cinstea martirilor...fără să se vadă că pe platou se pregăteau popii de slujbă...și iar sărmanii de ei au luat masa pe care se găsea prescură/vin și iar au fost nevoiți să se retragă... Au depus coroane- bravo lor! reprezentanți ai instituțiilor Statului Român, ai unor asociații dar și o familie, regret că nu am reținut numele domniilor lor! Despre evenimentele tragice petrecute acum 74de ani, a vorbit prof.Nicolae Pop-un fiu al meleagurilor ipene(ietați-mi asocierile de cuvinte). Pentru a respecta șirul evenimentelor, vă redau în întregime cuvintele rosti- te cu patos (dar nu cu ură!n.r) de către d.l profesor:

74 DE ANI DE LA TRAGICELE EVENIMENTE PETRECUTE LA IP-1940

Stimaţi invitaţi, onorată adunare !

„IERTĂM, DAR NU UITĂM!” sunt cuvintele lapidare care au constituit şi constituie o adevărată deviză a adunărilor comemorative organizate în mod oficial în ultimii 30 de ani la mormântul şi obeliscul celor 157 de locuitori ai comunei Ip masacraţi în noaptea premergătoare marii sărbă- tori creştine a Înălţării Sfintei Cruci din 14 septembrie 1940. Singura lor vină : erau români. Suntem un popor iertător , iertăm creştineşte pe cei foarte puţin numeroşi cetăţeni maghiari, care au avut o contribuţie mai mare sau mai mică în organizarea şi desfăşurarea tragediei românilor de la Ip. Pe de altă parte păstrăm o vie recunoştinţă acelor câteva familii de etnie maghiară din Ip, care periclitându-şi propria viaţă au sărit în apărarea vecinilor români s-au chiar i-au ascuns în propria gospodărie. Intr-o lume zbuciumată în care acţiunile unor grupări extremiste duc la moartea a sute şi mii de oameni nevinovaţi, trebuie să ne reamintim tragicele evenimente petrecu- te la Ip şi în alte localităţi din Transilvania cedată Ungariei hortiste, pentru a evita repetarea lor. Vărog să-mi permiteţi ca în scurtul timp alocat să prezint pentru cei mai puţin cunoscători de is- torie contemporană, câteva din cauzele, modul de organizarea şi consecinţele evenimentelor de la Ip din toamna anului 1940. Marea Unire din 1918, prin care Transilvania s-a unit cu România a constituit o lovitură grea dată acelei minorităţi care se socotea stăpână de drept al acestui străve- chi pământ românesc. Între cele două războaie mondiale autorităţile statului ungar au desfăşurat pe plan internaţional o intensă propagandă pentru revizuirea graniţelor stabilite de Conferinţa de pace de la Paris din 1919-1920.O dată cu venirea la conducerea Germaniei a lui Hitler speran- țele revizioniştilor unguri au început să pară realizabile. Dar nu numai atât! Incep să fie întocmi- te planuri de răzbunare împotriva românilor. Broşura publicată la Budapesta în 1939 de extrem- mistul Ducso Csaba „Nincsi Kygyelem” descria cu lux de amănunte tratamentul care va fi aplicat românilor în cazul reocupării Transilşvaniei de către Ungaria: „voi trage în sabie toată populaţia (valahă), voi otrăvi toate fântânile şi voi ucide până şi pe copiii din leagăn...şi atunci nu va mai fi în Ardeal decât o naţionalitate, cea maghiară”. O dată cu obligarea României de a accepta Diktatul de la Viena din 30 august 1940, dictat prin care România trebuia să cedeze Ungariei hortyste par- tea de nord-vest a Transilvaniei, a apărut posibilitatea ca cei nemulţumiţi de pierderea privilegi- ilor de dinainte de 1918 să se răzbune. La desfăşurarea genocidului românilor de la Ip au avut un rol determinant: Elementele fasciste maghiare grupate în organizaţia de tip fascist „Garda zdrențeroșilor” condusă de baronul local Istvan Farago/ învăţătorul Ujheyly Adalbert și Unita- tea militară de honvezi condusă de locotenentul Vasvari Zoltan, unitate încartiruită în localitea Nușfalău. Din punct de vedere cronologic, evenimentele au avut următoarea desfăşurare:

30 august 1940: România este obligată să accepte Diktatul de la Viena. Urma ca în decurs de două săptămâni, administraţia românească şi unităţile militare româneşti să se retragă treptat din teritoriul cedat.

7 septembrie 1940: O unitate militară maghiară intră în Ip, fiind întâmpinată cu bucurie de populaţia de etnie maghiară şi cu teamă şi resemnare de locuitorii români. După un popas în cen- trul comunei, militarii unguri continuă deplasarea spre Zăuan. Aproape de ieşirea din satul Ip spre Zăuan are loc un incident care va servi ca pretext pentru masacrul ce va urma peste o săptămînă: O căruţă încărcată cu muniţie sare în aer , fie datorită drumului plin de gropi, fie mai probabil, aşa cum a declarat mai târziu autorităţilor vizitiul supravieţuitor şi a concluziei formu- late în faţa Tribunalului Poporului din Cluj în 1946, jocului cu o grenadă a acelor doi soldaţi care asigurau paza căruţei şi care se aflau într-o stare avansată de ebrietate sau deteriorării ambalaju- lui în care erau puse grenadele. Vinovaţi de producerea exploziei sunt consideraţi românii, fami- lia Aciu(Kozari) care locuia în apropierea locului exploziei fiind arestată şi anchetată, dar elibe- rată după trei săptămâni, în urma declaraţiei vizitiului, care le dovedea nevinovăţia.

7 septembrie 1940(după-amiază): Circa 120 de români din Cosniciu de Jos, Ip, Cosniciu de Sus și Marca sunt aduşi cu forţa în curtea şcolii maghiare şi ameninţaţi cu execuţia. Vor fi salvaţi de intervenţia unor locuitori maghiari din Zăuan, în frunte cu primarul localităţii Bara şi proprieta- rul unei batoze din Bozieş, care vor interveni pe lângă comandantul unităţii militare pentru a-i elibera. Elementele extremiste locale în frunte cu baronul Farago şi învăţătorul Ujhaljy nu re- nunță la planul exterminării românilor din Ip.

12 septembrie 1940: Statul major al trupelor din teritoriul cedat Ungariei emit o atenţionare pentru unităţile militare solicitând „perierea” zonelor din jurul Simleului, în zilele de 13 şi 14 septembrie întrucât serviciile de informaţii semnalau prezenţa unor terorişti.

13 septembrie 1940: Se desfăşoară în localitatea Ip un recensământ a „porcilor graşi”, în care poştaşul Benjamin Kerekeş a trecut din casă în casă facând în realitate un recensământ al familiilor româneşti şi numărul membrilor acestora, pentru a nu fi omis niciun român de pe lista celor care urmau să fie executaţi. Unitatea militară de honvezi condusă de Vasvari Zoltan trece prin sat în drum spre Nuşfalau. Acum are loc întâlnirea iniţiatorilor masacrului, baronul Farago şi învăţătorul Ujheljy cu locotenentul Vasvari , care acceptă participarea la masacrul plănuit considerându-i terorişi pe românii din Ip. In seara aceleiaşi zile honvezii conduşi de Vasvari revin în Ip. Ieşirile din sat sunt blocate instalându-se posturi de pază . In clădirea şcolii se organizauză cele 6 „echipe ale morţii”, formate din 5-6 honvezi şi câte doi localnici, care să indice casele locuite de români. În jurul orei 23 se trece la acţiune. Echipele constituite intră în toate casele locuite de români. Unii sunt executaţi în case, mulţi în paturile în care dormeau; alţii sunt scoşi în curte şi puşi la pereţii caselor sau grajdurilor unde sunt împuşcaţi;o altă categorie de victime şi-au găsit sfârşitul pe grămezile de bălegar din curte, socotindu-se că nu merită să moară într-un loc curat.Venirea dimineţii corespunde cu sfârşitul masacrului. Supravieţuitorii au fost puţini: cei care au reuşit să fugă prin grădini, refugiindu-se în satele învecinate, cei căzuţi sub corpul mem- brilor familiilor lor (Butcovan Gavril şi fiica învăţătorului Cosma Eugenia) şi care după încetarea masacrului au reuşit să fugă sau cele câteva familii salvate de intervenţia vecinilor unguri. In cur- sul dimineții, rromii din localitate sunt obligați să adune cadavrele celor omorâți. Într-o groapă comună, cu dimensiunile de 24/5m săpată în vecinătatea bisericii româneşti, cadavrele sunt arun- cate şi acoperite cu pământ fără de nicio rugăciune. Intrucât exista pericolul producerii unor boli, datorită scurgerii lichidului provenit din descompunerea cadavrelor, autorităţile vor trebui să descopere mormântul şi să arunce var nestins peste cadavre. Dispărea astfel orice posibilitate de identificare a lor. La peste trei decenii de la eveniment, într-o perioadă în care multe din eveni- mentele istoriei naţionale au putut fi cunoscute de publicul larg,s-a reuşit să fie identificat numele victimelor pe care le regăsim pe piatra comemorativă a mormântului comun. Găsim pe această placă inscripţionate 157 de nume.Vârsta lor spune adevărata motivaţie a uciderii lor: ERAU ROMÂNI ! Ce pericol putea reprezenta pentru autorităţile de ocupaţie Hosu Lucica, în vărstă de 20 de zile?Dar Buboi Maria în vârstă de 81 de ani ?Ce vină aveau cei 44 de copii care aveau vârsta de până la 15 ani? Ce vină aveau , în ultimă instanţă românii ucişi în acele zile teribile la Camăr, Nuşfalău, Cosniciu de Sus, Cerâşa, Zalău sau Tresnea ? Acum putem spune că erau victimele colaterale ale politicii duplicitare ale marilor puteri din perioada interbelică. Dacă pentru evreii pieriţi în Holocaust autorităţile statelor vinovate şi-au cerut iertare poportului evreu , pentru morţii moştri fără vină, cine-şi cere iertare? Mult timp asupra masacrului de la Ip s-a aşternut un val de tăcere. Spre sfârşitul anilor 70, când se scoteau la lumină evenimente mai puţin cunoscute de nespecialişti din istoria naţională, a putut fi făcută cunoscută publicului larg tragedia români- lor din Ip. Datorită intervenţiei pe lângă atotputernicii vremii, familia Ceauşescu, a poetului Adri- an Păunescu, a numeroaselor intervenţii pe lângă autorităţile centrale şi judeţene a unei somităţi a medicinii naţionale şi universale- dr. Puşcaş Ioan şi a insistenţei profesorului de istorie- director al şcolii din Ip, „ vărul” Graţian Porţan, după 1980 au început lucrările de amenajare a mormân- tului comun, lucrări terminate în 1983, iar în 1984 a fost iunaugurat obeliscul dedicat eroilor martiri de la Ip din centrul satului, operă a sculptorului clujean Aurel Terec. De la această tristă comemorare lipseşte cineva care an de an ne reamintea evenimentele: este vorba de unul dintre supravieţuitorii masacrului de la Ip, cel trecut în lumea celor drepţi BUTCOVAN GAVRIL, al cărui mormânt îl găsim în vecinătatea mormântui comun.Inchei aşa cum am început : Iertăm pe cei vinovaţi de masacrul de la Ip, dar nu vom uita niciodată că aici au murit oameni nevinovaţi şi că dorim ca astfel de evenimente să nu se mai petreacă pe acest pământ.

Ip, la 14 septembrie 2014-Profesor POP NICOLAE-Școala gimnazială Ip

Toți cei prezenți ne-am deplasat în centrul comunei Ip, la monumentul ridicat în memo- ria românilor uciși mișelește în noaptea de 13 spre 14 septembrie a anului 1940! Din nou D.l prefect a primit onorul gărzii de onoare-poate pentru spectacol! În cuvinte simple, primarul comunei Ip D.l MARKUS LAZLO, a rememorat evenimentele petrecute acum 74 de ani. Vă redau integral cuvintele d.lui primar:

Stimate domnule prefect, dl. subprefect, domnilor parlamentari, domnule preşedinte, dragi oaspeţi şi consăteni!

A trecut încă un an de la tragicul eveniment în amintirea căruia ne întâlnim aici în mod tradiţio- nal la data de 14 septembrie. Am venit să comemorăm martirii noştri,ai comunei Ip,să ne aducem aminte de cele întâmplate în aceea noapte. Ne-am întrunit să ne aplecăm capul în faţa acelor consăteni nevinovaţi care au devenit victime ale unor evenimente îngrozitoare. Ne gândim la ei cu tristeţe, la ei, care nici nu au realizat ce aduce noaptea, care au crezut că nu se poate întâpla aşa ceva chiar cu ei. Acete lucruri se petrec undeva departe, pe fronturi. Şi azi iarăşi ne gîndim la ei, victimele fără vină a războaielor de atunci şi de azi, în diferite colţuri ai lumii. Tragem de aici, de la locul tragediei de nedescris, un semnal de alarmă: Aveţi grijă de pacea globului, a Europei, a ţării noastre că este un cadou extrem de preţios. Morţii noştrii ne transmit mesajul de iubire în loc de ură, pace în loc de război, prosperitate în locul sărăciei. Datoria noatră este să respectăm voinţa lor, să facem totul ca în comuna, în ţara, în Europa noastră să clădim un viitor frumos comun bazat pe stimă şi respect reciproc, bazat pe înţelegere, toleranţă, dragoste faţă de plaiul natal comun. Românii, maghiarii, slovacii şi rromii din comuna Ip înţeleg şi trăiesc zi cu zi acest mesaj. Convieţuirea noastră este exemplară, este un model real care merită urmărit.

Stimaţi oaspeţi, dragi invitaţi, eu sunt convins că nu vom uita niciodată pe acei cetăţeni nevinovaţi şi moartea lor ne face mai înţelepţi, mai buni, mai drepţi decât cei care au dat decizii în acele vremuri. Dumnezeu să-i odihnească în linişte şi în pace! Vă mulţumesc tuturor pentru participare!

A urmat cuvântul adresat de către D.l prefect Ionel Ciunt- prefectul Județului Sălaj. A fost pentru prima dată când un politician vorbește bine, la subiect, cu un limbaj pe înțe- lesul tuturor, dar liber- adică fără aceea fițuică cu care suntem noi obișnuiți...Iată că se poate ca un politician-deși se zice că prefectul nu face politică, dar oare ce face?- să vorbească timp de aproape cinci minute fără să citească de pe fițuică...bravo d.le pre- fect și la mai mare! D.l prefect a reiterat faptele petrecute acum 74 de ani la Ip, a combă- tut în cuvinte decente acțiunea irațională a ucigașilor de români nevinovați...dar mai presus de toate, din cuvintele d.lui prefect, am deslușit dorința românilor din ziua de azi anul 2014, să nu purtăm ură față de semenii noștrii unguri...urmașii acelor intruși nu pot răspunde de faptele petrecute acum 74 de ani! D.l prefect a îndemnat pe cei prezenți la pace sufletească, armonie în cuget și simțiri, românii alături de populația minoritară(fie ea maghiară, sârbă, țigănească, etc.) să trăiască în armonie și să muncească întru binele comun! O surpriză plăcută a produs-o prezența în fața monumentului, a uni grup de elevi de la Școala Gimnazială Ip- grup muzical condus de către prof.Sorin Moldovan. Aceștia au interpretat melodii patriotice și populare dedicate memoriei românilor uciși mișelește de către trupele hortiste și au recitat poezii din creația regretatului Adrian Păunescu, poezii dedicate special în memoria martirilor de la Ip! Felicitări deopotrivă elevilor dar și dascălilor acestora! Un moment special, mult gustat de către cei prezenți, a fost recitalul D.nei Veta Biriș- venită special pentru acest moment la Ip, la invitația și pe cheltuiala preotului din Marca(nu i-am reținut numele, scuzele de rigoare!). Vestita și îndrăgita solistă de muzică populară, a interpretat cântece patriotice dedicate românilor -ceea ce nu afost pe placul unora, că de, mai sunt câcortași la ce este frumos/patriotic, iar la final a interpretat o melodie bisericească, ajutată fiind de toți preoții prezenți la acest evenimet comemorativ. Manifestarea de comemorare a românilor martiri ai neamului s-a încheiat cu o paradă a gărzii de onoare- totul întru cinstirea neamului românesc și încântarea celor prezenți! Vă redau mai jos fotografii de la această comemorare, vă urez vizionare plăcută și să nu uitați de spiritul pur românesc!

Zalău, într-o seară plăcută de octombrie 2014, cu gândul la suferințele unor români care au murit doar pentru vina că erau români...