DE ZIUA JUSTIȚIEI

Alex.C.Vâscu

Azi 06.07.2014 este ”ZIUA JUSTIȚIEI” nu știu dacă o zi națională sau internațională, dar bănuesc că este o zi internațională...deși pe la TV-urile noastre nu am văzut o apariție a D.lui ministru a Justiției cu un comentariu sau cu vreo cuvântare pe tema ”dreptății”, că în definitiv asta înseamnă justiție- a face dreptate! La Antena 3 (sâmbătă seara) am auzit un europarlamentar (parcă D.l Barbu!) care ne vorbea pe fugă, despre Justiția Augusta din imperiul roman- cea de care Cezar Augustus asculta nemijlocit... și executa la fix ordinele primite de la fastuoasa sa soție... Ce poate un justițiabil ca mine să ureze Justiției din România? Mai întâi, multă sănătate tuturor magistraților din lume, dar dacă ar după mine, aș exporta pe toți magistrații (judecători și procurori!) din România, în țări din Uniunea Europeană cu o democrație consolidată și aș importa de la acele țări, magistrați bine pregătiți și care să pună capăt perioadei de 25 de ani de acumulare catastrofală de capital din România! Din păcate, nici un guvern din România-aflat vremelnic la cârmă- nu a dorit o justiție independentă de politic... pe motiv că o mână spală pe alta și amândouă fața... și uite așa, nici în fatidicul an 2014 nu avem în România o lege care să stabilească responsabilitatea magistrațiilor! Din păcate, trebuie să recunosc ca fiind adevărată o zicere a D.lui președinte Traian Băsescu, făcută la o întâlnire privind numirea unor magistrați: ”Magistrații din România nu răspund nici în fața lui DUMNEZEU!” Ce mult adevăr conține această zicere...păcat că acest președinte de țară nu a făcut nimic pentru o justiție consolidată și independentă dar și responsabilă legic! Nu pot afirma că în România nu sunt magistrați bine pregătiți...dar fiind subordonați politic și economic, au două șanse: ori execută ordinul politic/economic ori pleacă...unora le sunt înscenate dosare penale, alții ies la pensie iar majoritatea se supun ordinelor primite...Eu nu pot să înțeleg un lucru: cum este posibil ca în justiția din România să se judece aceeași cauză cu două unități de măsură și nimeni să nu răspundă pentru asta? În antichitate Platon spunea ”Adevărul este atunci când este, când nu este, nu este adevăr”! (scuze dacă nu am reprodus întocmai cuvintele marelui filozof)! Și când te gândești la ce bine sunt plătiți magistrații... parcă ar mânca cu două guri (iertați-mi comparația)! Cu ocazia acestei Zile a Justiției, aș invoca în fața Dvs. stimați cititori, marea lovitură dată românilor (celor care au treabă cu justiția) numiți justițiabili , prin adoptarea vestitelor coduri civile și penale! Acestea - codurile! - sunt o povară pe capul justițiabililor și un mijloc simplu de a pune pumnul în gura sărmanilor părți vătămate...dacă nu ai bani să-ți angajezi un avocat care să te reprezinte(cu mulți bani, altfel pierzi procesul cu dreptatea în mână), tu parte vătămată nu te poți prezenta și nici depune acte procesuale în căile de atac! (pe civil!) Vai de voi, măi legiuitorilor ce sunteți voi, oare la ce va fost capul când a-ți legiferat acele coduri? La binele magistrațiilor și al avocațiilor? La disprețul față de votanți? La disprețul față de români? Alo, D.le prim-ministru Ponta, sunteți fost procuror, cum vedeți aplicarea anacronică a acestor coduri? Eu parte vătămată, nu pot ataca sentința penală dată de un judecător de cameră preliminară...după două nupuri date de doi procurori incompetenți, vine un judecător(nici nu sunt citat în instanță!) și spune ca fiind ”nefondată” plângerea penală depusă...și uite așa, să piară pofta unor români părți vătămate, să mai dea în judectă pe impostori... Și câte nu se mai pot spune... dar cine mă ascultă? Pentru moment nimeni dar va veni și vremea adevărului... și atunci să te ții tu magistratule! Dar să nu uit că este Ziua Justiției, ocazie cu care doresc tuturor magistrațiilor din România multă sănătate și fericire, dar mai doresc ca aceștia să pronunțe numai și numai adevărul în spețele pe care le judecă! Așa să le ajute Bunul Dumnezeu!    

Zalău la 06.07.2014, într-o seară de duminică caldă, un justițiabil român!

CIOARA ȘI LECȚIA DE VIAȚĂ...

Alex.C.Vâscu

Duminica trecută mă găseam în biserica din satul Bozna Județul Sălaj, cu ocazia săr- bătoarei-prima ediție- a întâlnirii fiilor/fiicelor satului, sărbătoare organizată și gândită de către colegul și prietenul meu de la ziarul Gazeta-jurnalistul IULIAN DUMA- acțiune care poartă numele de ”Fiii Satului Bozna se întorc acasă” 29 iunie 2014. La momentul intrării în scenă a colegei mele Maria Bălănean- aceasta a recitat o poezie dedicată ma- mei și a cântat o melodie compoziție proprie intitulată MAMA MEA-subsemnatul fiind pe post de filmator / fotograf pentru a imortaliza acțiunea prietenului meu, mi-am amintit de o întâmplare stranie petrecută cu ceva timp în urmă, cam două luni de zile...Cam la ora cinci d.m mă îndreptam spre un butic de cartier când pe deasupra mea-cam la doi-trei metri înălțime- au trecut două ciori care parcă se certau...făceau o gălăgie infernală, am avut senzația de apropiere a unei catastrofe (Doamne Ferește!) potrivit unei credințe populare din zona Sălajului. Cele două ciori parcă-și vorbeau, se roteau deasupra unui perimetru fix(în zona unui gard viu din fața blocului) fără să le pese de prezența mea și a altor persoane...care probabil se tot întrebau ce se întâmplă? A doua zi dimineață, pe la ora nouă-inițial nu am dat importanță evenimentului-, scena s-a repetat dar erau mai multe ciori...dar curios, numai una striga pe limba ei...parcă era un strigăt de ajutor, se manifesta parcă era în pericol...Am analizat mai atent scena și am observat că cioara se uita la o mașină parcată în fașa blocului, aproape de gardul viu. Nu am semnalat nimic straniu...dar nu-mi puteam explica comportamentul acelei ciori- nu am cunoștiințele necesare unei explicații științifice. Dar explicația a venit cam la ora cinci d.m când din camera mea am auzit un grup de copii(fetițe și băieți) parcă vorbind cu două ciori...ele ciorile, pe limba lor se agitau și zbierau-parcă era un strigăt de ajutor!- iar copiii se agitau pentru simplul motiv că nu puteau prinde un puișor de cioară care se ascundea pe sub o mașină și la strigătul unui băiețel se refugia în tufiș...Prin urmare misterul acelui strigăt era lămurit: puiul de cioară nu se putea întoarce la cuib...părinții simțeau o mare primejdie pentru puiul lor și căutau să-l apere. Am rugat copiii să lase puiul în pace, va veni mama lui și-l va salva într-un fel sau altul...Din păcate, a doua zi am plecat dimineața din localitate iar seara am observat că puiul de cioară nu mai era prin fața blocului meu...nu cunosc nici acum ce soartă o fi având sărmanul pui...Dar azi când scriu aceste cuvinte, îmi vine în minte lecția de viață dată de mama acelui pui de cioară. Oare câte mame din lumea aceasta rea ar trebui să cunoască pățania mamei și a copilului ei...puiul de cioară...o ființă vie, pentru care mama lui și-ar fi dat și viața să-l vadă în cuibul lui...ce manifestare a dragostei mamei pentru copilul ei! De la TV-urile noastre văd și aud știri cu copii abandonați pe scara unui bloc, aud știri cu copii omorâți de mama lor naturală, am văzut-și văd și acum- copii abandonați în centrele comunitare din Județul Sălaj(dar câte or mai în lume...) și nu am cum să nu mă gândesc la lecția de viață dată de mama cioară! Ce mare putere are Dumnezeu...a dat inteligență -primară o numesc eu- tuturor ființelor de pe Pământ: aceea de a-și apăra copii, în special mamelor care sunt cele mai dragi ființe de pe Pământ! Nu în zadar colega mea Mia, spune duios și pătimaș ”TU SĂ-ȚI IUBEȘTI PE MAMA TA NEÎNCETAT, CĂCI VIAȚĂ EA ȚI-A DAT”! Și uite așa, o cioară mamă ne-a dat nouă oamenilor o lecție de viață...dar oare câte mame cunosc această lecție de viață? Eu zic că majoritatea...iar pe celelalte, merită să le igno- răm dacă ne lasă conștiința, dacă nu, să le acuzăm public!

Zalău, 06.07.2014, într-o d.m caldă de vară...