Psihologie

CUM NE DĂM SEAMA CĂ SUNTEM MANIPULAȚI ?

                                                                              Autor: psiholog şcolar Crina CREŢU

.01.2012

      Când auzim despre manipulare, mulţi dintre noi o asociază cu ceva negativ, neetic, unii cu ceva pozitiv, iar alţii nu au nici o părere despre acest subiect. Este clar că persoana care manipulează, de fapt îi influenţează pe ceilalţi cu scopul de a le schimba gândurile şi comportamentele. Se foloseşte de tactici bine stăpânite, ascunse, amăgitoare, uneori chiar abuzive. Ce urmăreşte el de fapt? În general – propriile interese, deseori în detrimentul altora. În acest caz, metodele sale pot fi considerate exploatatoare, imorale şi înşelătoare. Cui îi place să fie manevrat asemenea unei păpuşi, să comită fapte pe care, în mod conştient, nu le-ar face?
     Influenţarea celuilalt nu este în mod necesar negativă. De exemplu, medicii pot încerca să-şi convingă pacienţii să renunţe la obiceiurile nesănătoase. În general, influenţa este percepută ca fiind inofensivă atunci când se respectă dreptul de a alege a celui în cauză.
     Poate că vă întrebaţi de ce unele persoane pot fi uşor de influenţat, în timp ce altele nu. Răspunsul este simplu. Cei care se lasă manipulaţi (chiar fără să-şi dea seama) au anumite vulnerabilităţi (puncte slabe), pe care manipulatorii le cunosc foarte bine şi le exploatează, ca de exemplu: dorinţa de a le face oamenilor pe plac, de a obţine acceptarea celorlalţi, frica de a simţi furie, dezamăgire, vinovăţie, tristeţe; naivitate exagerată (când persoanei îi vine greu să accepte ideea că unii oameni sunt şireţi, nemiloşi şi necinstiţi), lipsa hotărârii şi a abilităţii de a spune „NU !”, încredere în sine scăzută, dependenţă emoţională (simte că dacă ceilalţi nu l-ar accepta, ar fi pierdut), altruism exagerat (persoana care este prea onestă, crezând că şi ceilalţi sunt la fel), lăcomie (crede că are mai multe de câştigat), impulsivitate (ia decizii în grabă, fără a gândi înainte), impresionabilitate (se lasă impresionat uşor).
     Cine manipulează de obicei? Cei care simt nevoia de a-şi atinge scopurile şi de a câştiga cu orice cost. Aceste persoane au o permanentă nevoie de a-şi confirma faptul că ei deţin controlul asupra propriei vieţi. Mai mult chiar, ei au puterea de a-i controla şi pe cei din jur, astfel confirmându-şi superioritatea. De unde această nevoie de putere şi control? Pentru a înţelege acest aspect este suficient să ne gândim puţin. Persoana care simte permanent dorinţa de a ieşi în evidenţă, în mod sigur doreşte să îşi confirme sieşi, precum şi celorlalţi faptul că este valoros şi important, că se descurcă în orice situaţie. Toţi oamenii au nevoie să fie lăudaţi şi încurajaţi, dar, din păcate pentru mulţi, acest lucru nu se întâmplă din cauza împrejurărilor şi a cadrului familial sau social – cu alte cuvinte relaţional, în care trăiesc. Pentru a compensa acest fapt şi pentru a-şi câştiga valoarea, unii recurg la anumite tehnici, cum sunt cele de manipulare. Dovedindu-şi superioritatea într-un anumit context, este suficient pentru ei.
     Printre tacticile utilizate de manipulatori sunt: recompensa pozitivă (lauda, simpatia superficială) sau cea negativă (şantajul emoţional, îmbufnarea, sâcăirea, intimidarea, ameninţarea, învinovăţirea, ruşinarea), pedeapsa, minciuna, victimizarea (simulează slăbiciunea şi inocenţa pentru a provoca milă), folosirea abuzului verbal, a agresivităţii pentru a stabili superioritatea etc.
     Aşadar, este important să vă reamintiţi faptul că manipulatorii îşi ascund bine intenţiile şi comportamentele agresive şi ei că cunosc foarte bine vulnerabilităţile psihologice ale victimei, alegîndu-şi cu atenţie tacticile.
    Ce este de făcut? Atunci când interacţionaţi (la şcoală sau în alte medii), observaţi cu atenţie cine sunt persoanele care vă înconjoară (aşa-zişii prieteni), ce scopuri au ei în relaţie cu voi, ce câştigă ei şi ce câştigaţi voi, în special în situaţiile în care vă roagă ceva sau vă obligă să faceţi ceva. Conştientizându-le tacticile şi scopurile, este mult mai uşor să nu vă lăsaţi dominaţi şi influenţaţi pentru a comite, în special, fapte negative. Toţi adolescenţii doresc cât mai multă independenţă şi libertate. Acest lucru este oare valabil doar raportat la cei mari (adulţii)? Sau şi în relaţie cu prietenii / colegii? Ce înseamnă pentru tine prietenia? Şi cât de mult eşti dispus să sacrifici din independenţa ta pentru a fi pe placul celorlalţi?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu