ALEX.C.VÂSCU
În noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940 în
localitatea Ip din Județul Sălaj au fost uciși un număr de 157 de români cu
vârstre cuprinse între 20 zile și 81 de ani...singura lor vină era ”că erau
români”! Ca în fiecare an, de Ziua Crucii-14 septembrie- aproximativ 1000 de
oameni se strâng la mormântul comun al martirilor de la Ip pentru a aduce un
pios omagiu celor care nu au fost pe placul hortiștilor-hoardelor de neghiobi
care au adus tristețe mare în casele românilor nevinovați...Filozoful Petre Țuțea,
tare bine zicea:
”Un adevăr, dacă nu este relevat, nu este
adevăr!” Prin urmare, noi românii din Sălaj, trebuie neapărat să ”relevăm”
adevărul: au fost omorâți români-și numai români!-nevi- novați în noaptea de
13 spre 14 septembrie 1940, autorii fiind (adică ucigașii!) ostașii hortiști,
adică ostași maghiari! Nu doresc să aduc nici o jignire maghiarilor -am mulți
prieteni în rândul lor!- dar nu pot uita acest masacru (aidoma celui de la
Treznea, tot în Județul Sălaj!!!) inutil, doar că așa au vrut unii maghiari
locali...Cu referire la acest aspect al ”judecății”, Părintele Arsenie Boca
spunea adesea:”Capul trebuie ferit de frig și de PROSTIE”!!! Sunt
convins că în capul acelor ucigași/instigatori era numai prostie!
Anul acesta am participat direct la comemorarea de
la Ip. Spre cinstea preoților din lo- calitățile învecinate (nouă la număr!) la
capela de pe deal - lângă mormântul comun al martirilor neamului românesc, s-a ținut
slujba dedicată Zilei Crucii, mare sărbătoare a creștinității! La slujbă au
participat aproximativ 1000 de persoane- tineri, adulți și bă- trâni- toți veniți
să comemoreze( să pomenească pe cei uciși mișelește, așa cum mi-a spus o
bătrână...) pe românii martiri ai neamului românesc! Slujba a fost brusc
întrerup- tă de venirea la oră fixă a delegației de la județ...păcat D.le
prefect, o slujbă creștină în desfășurare nu se poate întrerupe- mai ales că
nici nu a fost anunțat bietul popă...pur și simplu, la venirea prefectului, șeful
gărzii de onoare a dat comanda...fanfara a intonat o melodie...prefectul a
primit cu onor raportul...apoi s-a intonat imnul de stat...sărmanii oameni
adunați nu se puteau dumeri ce se întâmplă: Dece se întrerupe slujba, dece
nu se mai aude părintele(în acel moment un popă rostea o predică...)! După
acest moment, sărmanii popi s-au repliat în fața mormântului comun(pe acel
platou) pentru a oficia o slujbă de pomenire a martirilor! Dar din nou o gafă a
organizatorilor: la microfon D.l Pintea de la Zalău, anunță depunerea de
coroane de flori în cinstea martirilor...fără să se vadă că pe platou se
pregăteau popii de slujbă...și iar sărmanii de ei au luat masa pe care se găsea
prescură/vin și iar au fost nevoiți să se retragă... Au depus coroane- bravo
lor! reprezentanți ai instituțiilor Statului Român, ai unor asociații dar și o
familie, regret că nu am reținut numele domniilor lor! Despre evenimentele
tragice petrecute acum 74de ani, a vorbit prof.Nicolae Pop-un fiu al
meleagurilor ipene(ietați-mi asocierile de cuvinte). Pentru a respecta șirul
evenimentelor, vă redau în întregime cuvintele rosti- te cu patos (dar nu cu
ură!n.r) de către d.l profesor:
74 DE ANI DE LA TRAGICELE EVENIMENTE PETRECUTE LA IP-1940
Stimaţi invitaţi, onorată adunare !
„IERTĂM,
DAR NU UITĂM!” sunt cuvintele
lapidare care au constituit şi constituie
o adevărată deviză a adunărilor
comemorative organizate în mod oficial în ultimii 30 de ani la mormântul şi obeliscul celor 157 de locuitori ai comunei Ip
masacraţi în noaptea premergătoare marii
sărbă- tori creştine a Înălţării Sfintei
Cruci din 14 septembrie 1940. Singura
lor vină : erau români. Suntem un popor iertător , iertăm creştineşte pe cei
foarte puţin numeroşi cetăţeni maghiari,
care au avut o contribuţie mai mare sau
mai mică în organizarea şi desfăşurarea tragediei românilor de la Ip. Pe de
altă parte păstrăm o vie recunoştinţă
acelor câteva familii de etnie maghiară din Ip, care periclitându-şi propria viaţă au sărit în apărarea vecinilor români s-au chiar i-au ascuns în propria gospodărie. Intr-o lume zbuciumată
în care acţiunile unor grupări extremiste duc la moartea a sute şi mii de
oameni nevinovaţi, trebuie să ne
reamintim tragicele evenimente petrecu- te la Ip şi în alte localităţi din
Transilvania cedată Ungariei hortiste, pentru a evita repetarea lor.
Vărog să-mi permiteţi ca în scurtul timp alocat
să prezint pentru cei mai puţin
cunoscători de is- torie contemporană, câteva din cauzele, modul de
organizarea şi consecinţele evenimentelor de la Ip din toamna anului 1940. Marea
Unire din 1918, prin care Transilvania s-a unit cu România a constituit o lovitură grea dată acelei minorităţi care se socotea stăpână de drept
al acestui străve- chi pământ românesc. Între cele două războaie mondiale
autorităţile statului ungar au desfăşurat
pe plan internaţional o intensă propagandă pentru revizuirea graniţelor
stabilite de Conferinţa de pace de la
Paris din 1919-1920.O dată cu venirea la
conducerea Germaniei a lui Hitler
speran- țele revizioniştilor
unguri au început să pară realizabile.
Dar nu numai atât! Incep să fie întocmi- te planuri de răzbunare împotriva românilor. Broşura publicată la Budapesta în 1939 de extrem- mistul Ducso Csaba „Nincsi
Kygyelem” descria cu lux de amănunte
tratamentul care va fi aplicat românilor în cazul reocupării Transilşvaniei de
către Ungaria: „voi trage în sabie toată populaţia (valahă), voi otrăvi
toate fântânile şi voi ucide până şi pe copiii din leagăn...şi atunci nu va mai
fi în Ardeal decât o naţionalitate, cea maghiară”. O dată cu obligarea României de a accepta Diktatul de
la Viena din 30 august 1940, dictat prin care România trebuia să cedeze
Ungariei hortyste par- tea de nord-vest a Transilvaniei, a apărut posibilitatea
ca cei nemulţumiţi de pierderea
privilegi- ilor de dinainte de 1918
să se răzbune. La desfăşurarea genocidului românilor de la Ip au avut un rol determinant: Elementele
fasciste maghiare grupate în organizaţia de tip fascist „Garda
zdrențeroșilor” condusă de baronul local
Istvan Farago/ învăţătorul Ujheyly Adalbert și Unita- tea militară de honvezi
condusă de locotenentul Vasvari Zoltan, unitate încartiruită în localitea Nușfalău.
Din punct de vedere cronologic,
evenimentele au avut următoarea desfăşurare:
30
august 1940: România este obligată să
accepte Diktatul de la Viena. Urma ca în decurs de două săptămâni,
administraţia românească şi unităţile militare româneşti să se
retragă treptat din teritoriul cedat.
7
septembrie 1940: O unitate militară maghiară intră în Ip, fiind întâmpinată cu bucurie de
populaţia de etnie maghiară şi cu teamă şi resemnare de locuitorii români. După
un popas în cen- trul comunei,
militarii unguri continuă
deplasarea spre Zăuan. Aproape de ieşirea din satul Ip spre Zăuan are loc un
incident care va servi ca pretext pentru
masacrul ce va urma peste o săptămînă: O căruţă încărcată cu muniţie sare în aer , fie datorită drumului plin de gropi, fie mai probabil, aşa
cum a declarat mai târziu autorităţilor vizitiul supravieţuitor
şi a concluziei formu- late în faţa Tribunalului Poporului din Cluj în 1946,
jocului cu o grenadă a acelor doi soldaţi care asigurau paza căruţei şi care se
aflau într-o stare avansată de ebrietate sau deteriorării ambalaju- lui în care
erau puse grenadele. Vinovaţi de producerea
exploziei sunt consideraţi românii, fami- lia Aciu(Kozari) care locuia
în apropierea locului exploziei fiind
arestată şi anchetată, dar elibe- rată după trei săptămâni, în urma
declaraţiei vizitiului, care le dovedea nevinovăţia.
7
septembrie 1940(după-amiază): Circa 120 de români din Cosniciu de Jos, Ip,
Cosniciu de Sus și Marca sunt aduşi cu
forţa în curtea şcolii maghiare şi ameninţaţi cu execuţia. Vor fi salvaţi de
intervenţia unor locuitori maghiari din Zăuan, în frunte cu primarul localităţii
Bara şi proprieta- rul unei batoze din Bozieş, care vor interveni pe lângă comandantul unităţii militare pentru a-i
elibera. Elementele extremiste locale în frunte cu baronul Farago şi învăţătorul
Ujhaljy nu re- nunță la planul
exterminării românilor din Ip.
12
septembrie 1940: Statul major al trupelor din teritoriul cedat Ungariei emit o
atenţionare pentru unităţile militare solicitând „perierea” zonelor din jurul
Simleului, în zilele de 13 şi 14
septembrie întrucât serviciile de informaţii semnalau prezenţa unor terorişti.
13
septembrie 1940: Se desfăşoară în localitatea Ip un
recensământ a „porcilor graşi”, în care poştaşul Benjamin Kerekeş a trecut din
casă în casă facând în realitate un recensământ al familiilor româneşti şi numărul membrilor
acestora, pentru a nu fi omis niciun român de pe lista celor care urmau să fie
executaţi. Unitatea militară de honvezi condusă de Vasvari Zoltan trece prin
sat în drum spre Nuşfalau. Acum are loc
întâlnirea iniţiatorilor masacrului, baronul Farago şi învăţătorul Ujheljy cu
locotenentul Vasvari , care acceptă participarea la masacrul plănuit
considerându-i terorişi pe românii din
Ip. In seara aceleiaşi zile honvezii conduşi de Vasvari revin în Ip. Ieşirile
din sat sunt blocate instalându-se posturi de pază . In clădirea şcolii se
organizauză cele 6 „echipe ale morţii”, formate din 5-6 honvezi şi câte doi localnici, care să indice casele locuite
de români. În jurul orei 23 se trece la acţiune. Echipele constituite intră în toate casele locuite de români. Unii
sunt executaţi în case, mulţi în
paturile în care dormeau; alţii sunt scoşi
în curte şi puşi la pereţii
caselor sau grajdurilor unde sunt împuşcaţi;o altă categorie de
victime şi-au găsit sfârşitul pe
grămezile de bălegar din curte, socotindu-se că nu merită să moară într-un loc
curat.Venirea dimineţii corespunde cu sfârşitul masacrului. Supravieţuitorii au
fost puţini: cei care au reuşit să fugă prin grădini, refugiindu-se în satele
învecinate, cei căzuţi sub corpul mem-
brilor familiilor lor (Butcovan Gavril şi fiica învăţătorului Cosma Eugenia) şi
care după încetarea masacrului au reuşit să fugă sau cele câteva familii
salvate de intervenţia vecinilor unguri.
In cur- sul dimineții, rromii din localitate sunt obligați să adune cadavrele
celor omorâți. Într-o groapă comună, cu dimensiunile de 24/5m săpată în
vecinătatea bisericii româneşti, cadavrele sunt arun- cate şi acoperite cu
pământ fără de nicio rugăciune. Intrucât exista pericolul producerii unor boli, datorită scurgerii lichidului provenit
din descompunerea cadavrelor, autorităţile vor trebui să descopere mormântul şi să arunce var
nestins peste cadavre. Dispărea astfel orice posibilitate de identificare a
lor. La peste trei decenii de la eveniment, într-o perioadă în care multe din
eveni- mentele istoriei naţionale au
putut fi cunoscute de publicul larg,s-a reuşit să fie identificat numele
victimelor pe care le regăsim pe piatra comemorativă a mormântului comun. Găsim
pe această placă inscripţionate 157 de nume.Vârsta lor spune adevărata motivaţie a uciderii lor:
ERAU ROMÂNI ! Ce pericol putea
reprezenta pentru autorităţile de ocupaţie Hosu Lucica, în vărstă de 20 de
zile?Dar Buboi Maria în vârstă de 81 de ani ?Ce vină aveau cei 44 de copii care
aveau vârsta de până la 15 ani? Ce vină aveau , în ultimă instanţă românii
ucişi în acele zile teribile la Camăr, Nuşfalău, Cosniciu de Sus, Cerâşa, Zalău
sau Tresnea ? Acum putem spune că erau victimele colaterale ale politicii
duplicitare ale marilor puteri din perioada interbelică. Dacă pentru evreii
pieriţi în Holocaust autorităţile statelor vinovate şi-au cerut iertare
poportului evreu , pentru morţii moştri fără vină, cine-şi cere iertare? Mult
timp asupra masacrului de la Ip s-a aşternut un val de tăcere. Spre sfârşitul
anilor 70, când se scoteau la lumină evenimente mai puţin cunoscute de
nespecialişti din istoria naţională, a
putut fi făcută cunoscută publicului larg tragedia români- lor din Ip. Datorită
intervenţiei pe lângă atotputernicii vremii, familia Ceauşescu, a poetului
Adri- an Păunescu, a numeroaselor intervenţii pe lângă autorităţile centrale şi
judeţene a unei somităţi a medicinii naţionale şi universale- dr. Puşcaş Ioan
şi a insistenţei profesorului de istorie- director al şcolii din Ip, „
vărul” Graţian Porţan, după 1980 au
început lucrările de amenajare a mormân- tului comun, lucrări terminate în
1983, iar în 1984 a fost iunaugurat
obeliscul dedicat eroilor martiri de la Ip din centrul satului, operă a sculptorului clujean Aurel Terec. De la
această tristă comemorare lipseşte cineva care an de an ne reamintea evenimentele:
este vorba de unul dintre supravieţuitorii masacrului de la Ip, cel trecut în
lumea celor drepţi BUTCOVAN GAVRIL, al cărui mormânt îl găsim în vecinătatea
mormântui comun.Inchei aşa cum am început : Iertăm pe cei vinovaţi de masacrul
de la Ip, dar nu vom uita niciodată că
aici au murit oameni nevinovaţi şi că
dorim ca astfel de evenimente să nu se mai petreacă pe acest pământ.
Ip, la 14
septembrie 2014-Profesor POP NICOLAE-Școala gimnazială Ip
Toți cei prezenți ne-am deplasat în centrul
comunei Ip, la monumentul ridicat în memo- ria românilor uciși mișelește în
noaptea de 13 spre 14 septembrie a anului 1940! Din nou D.l prefect a primit
onorul gărzii de onoare-poate pentru spectacol! În cuvinte simple, primarul
comunei Ip D.l MARKUS LAZLO, a rememorat evenimentele petrecute acum 74 de ani. Vă redau integral cuvintele d.lui primar:
Stimate domnule prefect, dl.
subprefect, domnilor parlamentari, domnule preşedinte, dragi oaspeţi şi
consăteni!
A trecut încă un an de la tragicul eveniment în amintirea căruia ne întâlnim
aici în mod tradiţio- nal la data de 14 septembrie. Am venit să comemorăm martirii noştri,ai comunei Ip,să ne aducem
aminte de cele întâmplate în aceea noapte. Ne-am întrunit să ne aplecăm capul
în faţa acelor consăteni nevinovaţi care au devenit victime ale unor evenimente
îngrozitoare. Ne gândim la ei cu tristeţe, la ei, care nici nu au realizat ce
aduce noaptea, care au crezut că nu se poate întâpla aşa ceva chiar cu ei.
Acete lucruri se petrec undeva departe, pe fronturi. Şi azi iarăşi ne gîndim la
ei, victimele fără vină a războaielor de atunci şi de azi, în diferite colţuri
ai lumii. Tragem de aici, de la locul tragediei de nedescris, un semnal de
alarmă: Aveţi grijă de pacea globului, a Europei, a ţării noastre că este un
cadou extrem de preţios. Morţii noştrii ne transmit mesajul de iubire în loc de
ură, pace în loc de război, prosperitate în locul sărăciei. Datoria noatră este
să respectăm voinţa lor, să facem totul ca în comuna, în ţara, în Europa
noastră să clădim un viitor frumos comun bazat pe stimă şi respect reciproc,
bazat pe înţelegere, toleranţă, dragoste faţă de plaiul natal comun. Românii,
maghiarii, slovacii şi rromii din comuna Ip înţeleg şi trăiesc zi cu zi acest
mesaj. Convieţuirea noastră este exemplară, este un model real care merită
urmărit.
Stimaţi oaspeţi, dragi invitaţi, eu sunt convins că nu vom uita niciodată
pe acei cetăţeni nevinovaţi şi moartea lor ne face mai înţelepţi, mai buni, mai
drepţi decât cei care au dat decizii în acele vremuri. Dumnezeu să-i odihnească în
linişte şi în pace! Vă mulţumesc tuturor pentru participare!
A urmat cuvântul adresat de către D.l prefect
Ionel Ciunt- prefectul Județului Sălaj. A fost pentru prima dată când un
politician vorbește bine, la subiect, cu un limbaj pe înțe- lesul tuturor, dar
liber- adică fără aceea fițuică cu care suntem noi obișnuiți...Iată că se poate
ca un politician-deși se zice că prefectul nu face politică, dar oare ce face?-
să vorbească timp de aproape cinci minute fără să citească de pe fițuică...bravo d.le pre- fect
și la mai mare! D.l prefect a reiterat faptele petrecute acum 74 de ani la Ip,
a combă- tut în cuvinte decente acțiunea irațională a ucigașilor de români
nevinovați...dar mai presus de toate, din cuvintele d.lui prefect, am deslușit
dorința românilor din ziua de azi anul 2014, să nu purtăm ură față de semenii
noștrii unguri...urmașii acelor intruși nu pot răspunde de faptele petrecute
acum 74 de ani! D.l prefect a îndemnat pe cei prezenți la pace sufletească,
armonie în cuget și simțiri, românii alături de populația minoritară(fie ea
maghiară, sârbă, țigănească, etc.) să trăiască în armonie și să muncească întru
binele comun! O surpriză plăcută a produs-o prezența în fața monumentului, a uni
grup de elevi de la Școala Gimnazială Ip- grup muzical condus de către prof.Sorin
Moldovan. Aceștia au interpretat melodii patriotice și populare dedicate
memoriei românilor uciși mișelește de către trupele hortiste și au recitat
poezii din creația regretatului Adrian
Păunescu, poezii dedicate special în memoria martirilor de la Ip! Felicitări deopotrivă
elevilor dar și dascălilor acestora! Un moment special, mult gustat de către
cei prezenți, a fost recitalul D.nei Veta Biriș- venită special pentru acest
moment la Ip, la invitația și pe cheltuiala preotului din Marca(nu i-am reținut
numele, scuzele de rigoare!). Vestita și îndrăgita solistă de muzică populară,
a interpretat cântece patriotice dedicate românilor -ceea ce nu afost pe placul
unora, că de, mai sunt câcortași la ce este frumos/patriotic, iar la final a
interpretat o melodie bisericească, ajutată fiind de toți preoții prezenți la
acest evenimet comemorativ. Manifestarea de comemorare a românilor martiri ai
neamului s-a încheiat cu o paradă a gărzii de onoare- totul întru cinstirea
neamului românesc și încântarea celor prezenți! Vă redau mai jos fotografii de
la această comemorare, vă urez vizionare plăcută și să nu uitați de spiritul
pur românesc!
Zalău, într-o seară plăcută de octombrie 2014, cu
gândul la suferințele unor români care au murit doar pentru vina că erau români...
